Depresia post-partum

Depresia post-partum, adică depresia care apare după naștere este o condiție care poate fi tratată cu superficialitate sau dezinteres în special într-o societate care poate răspunde greu sau tardiv nevoilor femeilor. Una din 7 femei  (Parekh, 2018) sau 11,9% (Zhou et al, 2020) suferă de această tulburare, date care ar trebui să ne facă măcar să conștientizăm privind în jur sau măcar în cercul de prietene că lucrurile pot fi mai complicate sau mai dificile decât am crede. Depresia post partum este cea mai comună și frecventă complicație post-natală, simptomele constând în: lipsa de interes sau plăcere, lipsa energiei sau motivației, sentimentul de vină, lipsa de speranță sau preocuparea scăzută față de propriul copil – simptome care persistă pe durata a două săptămâni.

Ce putem face? 

Să punem accent pe prevenție! Să privim în interiorul nostru, să evaluăm căror probleme le putem face față și să avem un plan de rezervă în cazul în care ajungem acolo. Dacă știm că am avut în istoric probleme care au avut legătura cu depresia poate ar fi bine să mergem la un psiholog înainte de naștere, să le spunem prietenilor și familiei că poate va urma o perioadă mai dificilă, mai complicată și că poate vom avea nevoie de o doză în plus de iubire, grijă și atenție din partea lor. Să ne cunoaștem, dozăm și folosim toate resursele de care dispunem atât înainte cât și după naștere.

Relația cu partenerul este o busolă importantă și în același timp un factor de reziliență cu implicații puternice. Deși nimic nu ne pregătește pentru rolul de părinte ar fi bine să ne definim rolurile și responsabilitățile împreună cu partenerul, să cerem și să primim cu inima deschisă ajutorul celor din jur (bineînțeles în măsura în care îl dorim și solicităm). De asta se numește ‘‘partener’’ de viață până la urmă, partener în viața noastră și partenerul alături de care am creat o viață și căreia îi vom determina mare parte din curs. Puteți avea un ritual în care vorbiți despre sentimentele și grijile care apar, puteți crea planuri de siguranță și rezervă în cazul în care unul dintre voi ajunge într-un punct nu prea plăcut(‘‘când nu mai poți pleacă 2 zile în vacanță, iar eu mă voi asigura că toate lumea e bine!’’). Căutați să vă conectați cu partenerul prin lucrurile făcute împreună și prin grija pe care o aveți unul față de celălalt. Păstrați ritualurile în care luați cina împreună, mergeți la film și faceți micile lucruri față de care ați simțit mereu plăcere. Folosiți această legătură ca răspuns la sentimentele de copleșire sau singurătate care pot apărea, nu vă judecați dacă apar, vorbiți deschis cu partenerul despre ele și acceptați că există, și la fel ca alte emoții și sentimente, vor trece!

Nu uitați că deși viața se poate schimba radical după apariția copilului, unele părți din noi pot tânji în continuare după anumite lucruri din trecut. Dacă acestea sunt importante…ei bine, asigurați-vă că există loc în programul dumneavoastră zilnic sau săptămânal pentru ele. Nu sunteți nicidecum o mama rea dacă apelați la cineva să stea cu copilul cât timp dumneavoastră vedeți un film, faceți o plimbare, faceți sport, pictați, dansați sau orice fel de altă activitate care vă face plăcere. Poate apărea o vină trecătoare sau un sentiment nu foarte confortabil, dar acele 15 minute sau o oră în care faceți ceea ce vă place vă pot alimenta resursele pentru a face față unei perioade solicitante în care timpul petrecut cu sinele a dispărut. Pe principiul…nu putem oferi nimic dintr-un sac gol! Sacul se umple atât cu zâmbetul lui bebe, cât și cu zâmbetul partenerului de la o întâlnire romantică sau zâmbetul pe care îl avem după ce am terminat o sesiune la sala de dans!

Recapitulare

Este important să vedem dacă ne-am confruntat cu probleme din această categoriei a depresiei, să aflăm dacă suntem vulnerabili și să căutăm ajutor specializat. Acest ajutor sper eu, să fie și primul răspuns al nostru în fața depresiei post-partum – deci dacă ne confruntăm cu simptomele de mai sus ar fi bine să mergem la un psiholog/psihiatru/medic. 

Să ne conectăm cu partenerul, să ne facem planuri, să stabilim roluri, să știm unde ne să ne îndreptăm dacă viața ne duce într-o direcție mai puțin dorită.

Să facem ce ne place, să facem lucruri care ne fac să ne simțim în viață, să ne găsim timp să facem lucrurile care ne dădeau sens vieții, să ne reconstruim dacă e nevoie, dar în același timp să ne regăsim prin acele lucruri mici și importante!